| 1.
|
SĂLBĂTICI'UNE, sălbăticiuni, s.f. 1. Animal sălbatic. ♦ Epitet dat unei persoane care fuge de lume, care trăieste izolată, retrasă, departe de oameni si de civilizaţie. 2. Loc sau ţinut sălbatic, pustiu; starea unui ţinut sălbatic. [Var.: (pop.) sălbătăci'une s.f.] - Sălbatic + suf. -iune. Sursă
: DEX'98
( 62046)
- LauraGellner |
| |
| 2.
|
SĂLBĂTICI'UNE s. v. fiară. Sursă
: Sinonime
( 207719)
- siveco |
| |
| 3.
|
SĂLBĂTICI'UNE s. v. asprime, barbarie, bruta-litate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, violenţă, vitregie.Sursă
: Sinonime
( 207720)
- siveco |
| |
| 4.
|
sălbătici'une s. f., g.-d. art. sălbătici'unii; pl. sălbătici'uni
Sursă
: DOR
(280103)
- siveco |
| |
| 5.
|
SĂLBĂTICI'UN//E ~i f. 1) Animal sălbatic. 2) Loc sălbatic. 3) fig. Persoană care se izolează, reducând la minimum contactele cu oamenii. /sălbatic + suf. ~iune
Sursă
: NODEX
(352355)
- siveco |
| |
|
|